Blogul in educatie
Publicat la Dec 30, 2008
Până în prezent, dacă un profesor dorea să-şi construiască o prezenţă on-line apela la construirea unui site web, ceea ce înseamnă cunoştinţe de HTML şi abilitatea de a se folosi de protocolul FTP pentru a posta sau descărca material de pe serverul instituţiei şcolare. Blogul a oferit însă posibilitatea de a face toate acestea fără a avea noţiuni de programare pe Internet.
În plus, caracteristica acestei tehnologii de comunicare on-line asincronă de a se transforma dintr-un dialog mediat de tehnologie într-unul care mediază opinii şi subiecte (Gonteanu, 2005) a determinat ca, din ce în ce mai mulţi educatori (inclusiv cei din învăţământul la distanţă) să fie interesaţi de a avea un blog, fie pentru a solicita un feedback la activităţile desfăşurate, fie pentru uşurinţa cu care se creează comunităţi virtuale profesionale, valoroase calitativ.
Articol preluat din “Spectator la fenomenul publicarii de cunostinte pe internet”.
“În plus, caracteristica acestei tehnologii de comunicare on-line asincronă de a se transforma dintr-un dialog mediat de tehnologie într-unul care mediază opinii şi subiecte (Gonteanu, 2005) a determinat ca, din ce în ce mai mulţi educatori (inclusiv cei din învăţământul la distanţă) să fie interesaţi de a avea un blog, fie pentru a solicita un feedback la activităţile desfăşurate, fie pentru uşurinţa cu care se creează comunităţi virtuale profesionale, valoroase calitativ.”
Langue de bois. Hai să vorbim româneşte, cu miez!
Nu am harul unui “scriitor de tutoriale pentru dezvoltarea durabilă” dar incerc , pe cat posibil, sa scriu din experienta proprie (care, vorbind romaneste, lipseste multor actori educationali prezenti in blogosfera).
Si mda, totul este perfectibil…
@ Gabriela
Citisem, ceva timp in urma, postarea ta despre microblogging, si mi-a placut stilul (desi Rox are dreptate acolo, la http://grosseck.blogspot.com/2008/03/despre-microblogging.html). In fine, nu stiu de ce s-a creat discrepanta. Exista o infrastructura Web 2.o. Simplu. Eu ma gandesc la folosirea ei pentru o structura asociativa nationala Agenda 21. In scolile din preuniversitar, infrastructura se poate folosi pentru Agenda 21 de proximitate a scolii. Oricum, te felicit pentru postarea aceea, pentru diagrama cu toate cele patru cadrane folosite!
Cateva precizari si … cam atat.
1. Imaginea originala nu-mi apartine. Exista o legatura catre autorul cu care ma mai sfatuiesc din cand in cand in ale microbloggingului (si care m-a lasat sa o folosesc si sa o adaptez).
2. Multumesc de aprecieri (desi Rox nu are dreptate in comentariu - si afirm cu toata taria acest lucru acum la incheierea semestrului I, dupa 14 saptamani extraordinare de lucru cu studentii pe platforme de microblogging).
3. Sunt increzatoare ca scoala romaneasca ar avea de profitat de o Agenda 21 nu numai in zona de proximitate!
Agenda 21 Nationala include Agendele 21 regionale, in care sunt integrate Agendele 21 locale. Agenda 21 de proximitate este unitatea cea mai mica, si ea este centrata pe scoala (in proiectul meu). In fiecare scoala functioneaza deja structura institutionala a ministerului educatiei. In fine, scriu acum in viteza, nu ar fi bine sa elaborez un document lamuritor si sa-l trimit ulterior?
Da, scrii foarte bine, Eu sint din alta generatie. Eram student in Bucuresti la deschiderea intelectuala din anii ‘60. Erau multi care scriau ca mine, care gandeau ca mine. Credeam ca lucrurile vor merge exponential pe curba de invatare.
Joburi de tip Agenda 21 pentru profesori
Salariile în educaţia preuniversitară românească sunt atât de mici, încât nu permit o alimentaţie corectă, pentru ca “sângele să curgă, iar creierul să dea roade”, cum remarca, şi pe bună dreptate, un dascăl din preuniversitar pe un forum de ziar central. Este nevoie stringentă de reforme structurale în educaţie, iar aceasta presupune o politică proactivă a ofertei prin abordarea conceptual descendentă (top-down approach) la Ministerul Educaţiei. Alături de structurile instituţionale din şcoli, pentru care profesorii primesc salarii de mizerie, este nevoie şi de structuri asociative, care să asigure un al doilea job, chiar în clădirea şcolii, pentru profesorii care doresc să înveţe abordările noi ce ţin de practica dezvoltării durabile. De exemplu, se spune că 6% din PIB trebuie să meargă pentru infrastructura în educaţie. Dar este absolut necesară şi infrastructura Web 2.0 în educaţie. Aici intervine problema fluxurilor informaţionale care se propagă prin respectiva infrastructură. Din cauza aceasta noi am propus dezvoltarea structurilor asociative pentru Agenda 21 de proximitate a fiecărei şcoli, implicând joburi de tip Agenda 21 pentru profesori, antrenând de asemenea elevii şcolii (şi părinţii lor) pentru furnizarea datelor acelei Agenda 21 de proximitate a şcolii. Sigur, este nevoie de cursuri de perfecţionare ale profesorilor din preuniversitar, unele sindicate cer chiar în mod expres aceasta (Spiru Haret), altele nu se implică. Este un spaţiu de muncă imens, există fonduri pentru aceste proiecte, problema este că unii fac să funcţioneze proiectele chiar la stadiul dell’arte, şi alţii iau banii! În aceste condiţii, totul se blochează chiar din start.